Poate juca UE un rol în schimbarea sistemului de aprovizionare cu alimente?

Programul „Green Deal” (Pactul Verde) al UE urmărește să influențeze politicile de aprovizionare cu alimente și să reducă impactul producției, prelucrării și distribuției de alimente asupra schimbărilor climatice. Un obiectiv important al acestei abordări este reducerea lungimii lanțurilor alimentare și realizarea unor lanțuri alimentare scurte prin intermediul strategiei „De la fermă la furculiță”.

Cu toate acestea, acest proces nu este atât de simplu pe cât pare la prima vedere. În prezent, producția și distribuția de alimente este un proces condus de piața liberă și de orientarea spre profit și este controlat, de fapt, de principalii actori din industria alimentară.

Pe de altă parte, consumatorii sunt conduși de modele de consum motivate, pe de o parte, de oferta ușor disponibilă și accesibilă și, pe de altă parte, de valorile societății de consum, care promovează și încurajează alegerea cantității în detrimentul calității.

Dacă așteptăm ca piața să se schimbe ca urmare a unei alegeri a consumatorilor conștiente de schimbările climatice, vom avea probabil un drum lung de parcurs. Cei mai mulți consumatori caută soluții simple și vor merge în direcția urmată de majoritate, fără să își ia timp să analizeze cu atenție consecințele alegerilor lor.

Pentru a obține schimbări semnificative, trebuie elaborate strategii naționale și locale de punere în aplicare a strategiei UE.

Probabil că cea mai importantă ar fi elaborarea unei strategii alimentare locale, care ar trebui să fie elaborată de autoritățile locale. Această strategie ar trebui să încurajeze legăturile dintre consumatori și producători și să facă legătura între consumatorii din mediul urban și producătorii din mediul rural din apropierea orașului. În trecut, această legătură a fost stabilită prin crearea de piețe urbane, care au acționat ca principală interfață între fermieri și consumatorii urbani. Cu toate acestea, această interfață nu-și mai îndeplinește rolul tradițional, deoarece tot mai puțini fermieri și tot mai mulți comercianți cu amănuntul vând în aceste piețe.

Ce ar însemna intervenția autorităților locale și care ar fi baza unei noi strategii? În primul rând, acestea ar trebui să creeze regulamente care să reglementeze și să ghideze atât consumatorii, cât și producătorii, iar apoi ar trebui să creeze infrastructura adecvată. Autoritățile locale ar trebui să se implice în mod activ în acest proiect prin crearea unui departament care să medieze și să monitorizeze punerea în aplicare a strategiei.

Există modele deja în funcțiune (de exemplu, sistemul AMAP din Franța) care pot servi drept sursă de inspirație și care demonstrează eficiența unui sistem de lanțuri scurte de aprovizionare coordonate de autoritățile locale. Sistemul actual (sau care urmează să fie înființat) se bazează pe sistemele informatice existente, care sunt foarte eficiente în ceea ce privește comunicarea între părțile interesate. În foarte multe cazuri, aceste instrumente sunt deja utilizate de producători pentru a-și vinde produsele, dar se pare că realizarea simultană a producției și a vânzărilor reprezintă un efort prea mare pentru majoritatea producătorilor care renunță la agricultură.

Sistemele propuse în strategia „De la fermă la masă” pot fi puse în aplicare doar de către micii fermieri, iar acest tip de producători este pe cale de dispariție, deoarece nu pot supraviețui în actualul sistem economic. Autoritățile locale trebuie să își asume responsabilitatea de a schimba actualul sistem alimentar, care este profitabil din punct de vedere economic pentru marii jucători, dar nesustenabil din punct de vedere ecologic și social. Este clar că există voință politică la nivelul UE și, prin urmare, există instrumentele financiare, dar fără implicarea și implicarea actorilor locali, această strategie nu poate fi pusă în aplicare.